De la Entuziasm Exagerat la Echilibru: Evoluția recomandărilor pentru proteine în nutriție
Istoria entuziasmului pentru proteine în nutriție este una complexă, caracterizată de fluctuații în recomandările dietetice și influențată de factori economici și descoperiri științifice. Vom explora această istorie, începând cu perioadele de recomandări ridicate și culminând cu ajustările moderne și înțelegerea actuală a necesarului de proteine.
Entuziasmul inițial pentru proteine
✔ În primele decenii ale secolului XX, proteinele au fost văzute ca un nutrient esențial, vital pentru sănătatea umană. În această perioadă, recomandările dietetice sugerau un consum de proteine de peste două ori mai mare decât cel considerat necesar în prezent. Acest entuziasm pentru proteine a atins apogeul în anii 1950, când Organizația Națiunilor Unite (ONU) a identificat deficitul de proteine ca o problemă gravă și larg răspândită la nivel mondial.
Interese economice și surplusul de lapte praf
✔ Această perioadă de entuziasm pentru proteine a coincis convenabil cu interesele economice ale industriei lactate din SUA. După al Doilea Război Mondial, SUA s-a confruntat cu un surplus de lapte praf. În loc să distrugă acest surplus, Departamentul Agriculturii a considerat exportarea lui în țările în curs de dezvoltare, unde se credea că există un deficit de proteine. Astfel, surplusul de lapte praf a fost „deversat” în aceste țări, sub pretextul ajutorului alimentar, ceea ce a beneficiat industria lactatelor din SUA.
Descoperirea și controversa kwashiorkorului
✔ În anii 1930, Dr. Cicely Williams a descris pentru prima dată o boală de malnutriție numită kwashiorkor, pe care a atribuit-o deficienței de proteine. Boala era caracterizată prin edeme, slăbiciune musculară și alte simptome severe, observate în special la copii din regiunile sărace. La acea vreme, se credea că această boală era cauzată de o lipsă acută de proteine în dietă.
✔ Cu toate acestea, Dr. Williams și-a petrecut ulterior viața dezmințind însăși starea pe care o descrisese inițial. Ea a argumentat că nu există dovezi concrete că kwashiorkorul este cauzat exclusiv de deficiența de proteine. Cercetările ulterioare au sugerat că modificările florei intestinale ar putea fi un factor cauzal al acestei boli, mai degrabă decât o simplă lipsă de proteine.
Motivațiile cercetătorilor și influențele economice
✔ Motivațiile din spatele cercetării nutriționale nu au fost întotdeauna pur științifice. Nutriționiștii și cercetătorii au fost adesea influențați de dorința de a obține finanțare pentru cercetare și recunoaștere profesională. Un editorial renumit despre profesia de nutriție a subliniat că „obiectivitatea nepasională a oamenilor de știință este un mit.” Această căutare a succesului profesional și a granturilor de cercetare a încurajat uneori cercetătorii să exagereze importanța propriilor descoperiri, inclusiv importanța proteinei în dietă.
Recalcularea necesarului de proteine
✔ În anii 1970, a avut loc o recalculare majoră a necesarului de proteine umane. Studiile au arătat că necesarul de proteine era mult mai mic decât se crezuse anterior. Cu o simplă „lovitură de stilou”, această recalculare a închis „decalajul proteic” și a distrus teoria „malnutriției proteice” pandemice. Recomandările actuale sugerează că proteinele ar trebui să constituie între 5% și 10% din caloriile zilnice.
Laptele matern uman și necesarul de proteine
✔ Un exemplu revelator privind necesarul de proteine este laptele matern uman, care conține aproximativ 1% proteine în greutate, sau 6% din calorii. Acesta este unul dintre lapturile cu cel mai scăzut conținut de proteine dintre toate mamiferele. Dacă proteina ar fi fost cu adevărat nutrientul esențial pentru dezvoltarea creierului uman mare, ne-am aștepta ca laptele matern uman să reflecte această importanță. Cu toate acestea, conținutul scăzut de proteine din laptele matern sugerează că necesarul de proteine al oamenilor este mult mai mic decât s-a crezut inițial.
Necesarul de proteine pentru adulți
✔ Pentru adulți, necesarul zilnic de proteine este de aproximativ 0,8-0,9 grame pe kilogram de greutate corporală sănătoasă. De exemplu, o persoană a cărei greutate ideală este de 100 de kilograme ar avea nevoie de aproximativ 40 de grame de proteine pe zi. În medie, acest necesar este rotunjit la 0,8-0,9 grame pe kilogram pentru a capta variațiile individuale și a acoperi majoritatea populației.
Riscurile excesului de proteine
✔ Excesul de proteine în dietă poate avea efecte adverse semnificative. Dietele pe termen lung cu un aport ridicat de proteine și carne pot duce la tulburări ale echilibrului osos și al calciului, tulburări ale funcției renale, risc crescut de cancer, tulburări hepatice și agravarea bolii coronariene. Având în vedere aceste riscuri, nu există o bază științifică solidă pentru a recomanda consumul de proteine peste doza zilnică recomandată.
Istoria entuziasmului pentru proteine în nutriție este o lecție despre cum percepțiile științifice și interesele economice pot influența recomandările dietetice. De la recomandările exagerate ale secolului trecut până la recalculările mai recente, înțelegerea noastră despre necesarul de proteine a evoluat considerabil. Proteinele rămân un nutrient esențial, dar în cantități moderate, reflectând un echilibru reglat fin de-a lungul evoluției umane.